Dimmu (prietenul meu imaginar)

Azi a fost o zi lunga, cu 2 sarbatoriti printre prietenii mei. Cu drumuri la BCR si cu reprosuri neasteptate din partea parintilor,vesnic nemultumiti. Totul pe un fond de oboseala si foame.
Nu mai imi gasesc locul in gradinita aia, asta e cert. Si nu de ieri de azi, de cand mi-au spulberat visul pe 2 roti (odata cu taierea de 25% din salariu. salariu de 780 lei pe atunci, 730 lei acum,dupa ani vechime si def luat).

Azi se implineste o saptamana de cand au inceput protestele. Eu nu am participat si nici nu cred in schimbare. Basescu,Ponta mi-e tot una la salariul pe care il am nu imi mai permit si alte griji, imi sunt de ajuns alea legate de faptul ca nu am ce sa mananc de multe ori, ca nu am haine, ca nu imi pot cumpara cartile care imi plac,etc.
A venit sefa de sindicat zilele trecute cu un tabel in care trebuia sa semnez daca vreau sa intru in greva generala incepanad cu 23.01, DAR cu mentiunea ca nu ni se platesc zilele de greva,deci ar fi indicat sa semnez la NU. Am ajuns in punctul in care nu ma mai revolt, pt ca nu pot,fizic vorbind.
E real ceea ce se intampla, dar poate de maine totul se va schimba, caci am de gand sa merg la un interviu la care am fost chemata, spre deosebire de cel de marti pe care l-am lasat balta prin neprezentare.

Probabil toata lumea se intreaba cum am putut sa rezist cu salariul asta de mizerie,cu facultate si cu stressul aferent locului de munca. Ei bine, ce sa zic,am sperat si am crezut in mine; am gandit in perspectiva (perspectiva unui copil de provincie de 19 ani) , ca daca am 3 ani experienta in invatamant imi va fi mai usor sa obtin un job dupa terminarea facultatii. Gresit. Nu e deloc asa. Din contra, cand mergi in sistemul privat la interviuri esti privit cu scepticism ("stim noi cum se freaca menta la stat), deci socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ.
Astfel am ajuns in 2012 sa lucrez pe un salariu mai mic decat cel de la angajare din 2008. Si azi 19 ianuarie 2012 am chemat-o pe colega mea de camera sa mancam la gradi,caci variante prea multe nu aveam acasa in frigider.
Concluziile le trageti singuri . Dar nu mai jigniti lumea care iese in strada, caci realitatea nu e roz deloc

Acum, mai mult ca niciodata trebuie sa am rabdare si sa nu ma avant cu capul inainte, ca un copil.
Lucrurile incep sa se aseze incet incet. Maine merg la un interviu,peste o luna am examenele...poate de data asta soarta va tine cu mine.

http://www.youtube.com/watch?v=eg3F4zpOdK8

Jacob Moreno

Obiectiv: construirea unui cadru terapeutic care utilizeaza viata ca model pt a integra in el toate modalitatile de a trai, incepand cu elementele universale(timpul, spatiul, realitatea si cosmosul) pana la toate detaliile si nuantele vietii.

Timpul

- trecut = un timp redus , dimensiune unilaterala
- viitorul = dimensiune neglijata, a timpului, de celelalte terapii dar importanta
Moreno a construit tehnici pt a "simula" evenimentele viitoare , pt a aduce viitorul la indemana. ( Ex: nevroza de angajare, anxios cu privire la interviu- repeta cu o sapt inainte de intamplare cu un astfel de client)
- "aici si acum" (prezent ) a inceput sa accentueze momentul, dinamica momentului, pregatirea momentului, dinamica prezentului + implicatiile personale , sociale, culturale.
Spatiul
Este neglijat in psihoterapie ca parte a procesului terapeutic. => comunicarea prin intermediul spatiului este importanta
Clientul construieste spatiul cu obiecte in care protagonistul joaca. Spatiul il incalzeste pe protagonist.

Psihodrama este centrata pe actiune , sa integreze toate dimensiunile vietii.

Realitatea
Se schimba de la un deceniu la altul .
Moreno identifica nevoia de a construi o situatie terapeutica in care realitatea sa poata fi simulata , pt ca oamenii sa construiasca noi tehnici de a trai, fara sa riste consecinte grave sau schimbarea sa ramana doar la nivel imaginativ.
Plus realitatea = dimensiuni invizibileale realitatii vietii care nu sunt pe deplin experimentate si exprimate. (una dintre cele mai populare tehnici de plus realitate este inversiunea de rol)

Cosmosul
Omul este un om cosmic, nu doar unul individual sau social.
In interpretarea psihodramatica nu se tine cont de barierele anatomice, fiziologice, de varsta, protagonistul poate interpreta orice rol. (Ex: o femeia care vroia sa fie barbat,poate juca rolulu unui barbat; un batran poate juca rolul unui copil- astfel "indreptandu-se" greselile cosmosului) - conteaza experimentarea nevoilor si fanteziilor pe care fiecare le are despre sine.

Roluri:

1. Protagonistul - alege situatia care urmeaza sa fie pusa in scena, ofera informatii asupra evenimentelor , sentimentelor , gandurilor si simptomelor, alege Ego-urile auxiliare. In caz de rezistenta: - i se prezinta scena in oglinda, interpretata de Ego-urile auxiliare
2. Eu auxiliar = o persoana, o idee deliranta, o atitudine, un simbol din viata clientului - determina exprimarea sentimentelor necunoscute si a gandurilor nerostite
3. Dublura = Ego auxiliar care interpreteaza ce simte/gandeste clientul. Il ajuta sa constientizeze propriile probleme
   
4. Oglinda = cand pacientul este incapabil sa se reprezinte pe sine , rolul sau este jucat de un Ego auxiliar astfel protagonistul , din postura de observator, se percepe prin imaginea oferita de Eul auxiliar, descoperindu-si aspecte necunoscute.

Jocul de rol = preluarea de catre client a rolului uneii persoane implicate in existenta sa (parinte,medic,etc) pentru "a invata" cum functioneaza ei in aceste roluri.

Inversiunea de rol = protagonistul joaca rolul altei persoane cu care interactioneaza (Ex: tata- fiu), astfel incercand sa adopte modelul comportamental al celuilalt.

Solilocviul terapeutic= monolog al protagonistului; o exprimare in surdina a unor ganduri si sentimente ascunse , paralel cu gandurile si actiunile manifeste - scopul sau este catharsisul, exprima niveluri profunde ale lumii interpersonale ale protagonistului.

Bibliografie

1. Jacob Moreno "Scrieri fundamentale"
2. George Ionescu "Tratat de psihologie clinica si psihoterapie"
3. Anca Nicolae "Introducere in psihodrama clasica"
   
4.